În vârful degetelor

Ce dacă

până la tine

ar fi destul să fac

un singur pas

și să mă înalț

în vârful degetelor?

Tăcere…

Când mă voi trezi din viaţă,
Somnul meu va fi tăcere
Într-o lume de iubire?
Sau o noapte de durere?

Câte şoapte voi culege
Până voi privi la stele
Cu ochi mari şi voi alege
Drumul meu spre ele?

Dulcele fior al vieţii
Doar amurgul îl va şti,
El în zvonul dimineţii
În pământ va încolţi…

 

Fuck your love! I am Egoist!

În lume există atît de mult egoism încît mă întreb dacă mai este loc pentru dragoste? Poate sună paradoxal însă dragostea nu doar convieţuieşte perfect cu egoismul, dar şi se alimenteză din el.

Se spune că iubirea este atotiertătoare. Însă îndată ce într-un cuplu dispare reciprocitatea, care presupune într-o oarecare măsură o egalitate a valorilor, o distribuire în comun a responsabilităţilor şi a plăcerilor, deci o împărtăşire reciprocă şi a egoismului, dispare înţelegerea, toleranţa şi respectiv amorul.

E adevărat că toată lumea este egoistă, însă şi egoul trebuie dozat, căci în calităţi prea mari el nu numai dăunează unei relaţii dar şi o poate distruge, mai ales dacă egoismul partenerilor are vectori opuşi, adică „eu vreau” al barbatului si al femeii se bat cap în cap. E adevărat că pot exista şi compromisuri… Cred nu întîmplător una din poruncile lui Dumnezeu spune „să iubeşti aproapele tău ca pe tine însuţi”, e o chemare să lăsăm la o parte egoismul nostru pentru a ne putea primi şi înţelege.

Trofeul

Cînd apare în orizontul tău, te priveşte lung în ochi şi se apropie… se apropie încet şi încearcă să te vrăjească… îţi vorbeşte… te atinge…

Tu o priveşti… mai bine zis o sorbi cu privirea şi o doreşti aproape de tine… foarte aproape. O doreşti cu toată fiinţa ta.

Cînd într-o bună zi reuşeşti să o cuprinzi, tu o acoperi cu săruturile tale… îi simţi răsuflarea, îi simţi atingerile tandre, îi simţi pieptul care se zbate lipindu-se de pieptul tău, îi simţi gustul buzelor cărnoase care s-au înfipt cu sete în ale tale.

O iubeşti… O iubeşti atît de mult încît nu ştii cum vei putea trăi fără ea, dar la momentul în care o strîngi la piept nu conştientizezi acest lucru. De fapt, nici nu vrei să o ştii căci nu ai în plan să suferi din cauza iubirii.