Noapte bună!

sunt poem

scris pe marginea

răsăritului

lasă-mă

să alerg

desculţă

printre

stele

să scot

cuvinte

virgule

silabe

să mă-mpiedic

de lună

şi să cad alături

să-ţi ating răsuflarea

cu noapte bună…

 

într-o cămașă

din tu și eu

am lăsat doar noi

din soare și ploi

am stors vin

și l-am băut

în doi

 

apoi am rîs

cu lacrimi

ca doi beți

legănîndu-ne pe lună

mirați

de ce pămîntul e atît de mic…

 

To the moon and back…

E cald, e duminică şi cum e firesc seara nu ţi-a sta acasă nici în ruptul capului. Deci, am hotărât împreună cu prietenele să ne strângem în parcul central lângă havuz la o gură de vorbă… Nici nu ne imaginam că acolo în acel moment stăteau „la coadă” zeci de tineri ca să poată urmări prin telescoape corpuri cereşti ale sistemului solar.

Incredibil! „Nestematele” cerului (Luna, Venus, Marte şi Saturn) pe care le-am văzut doar prin manualele de astronomie şi pe Google acum le puteam pipăi la telescop cu ochii propri. Cu cea mai mare plăcere am realizat o plimbare imaginară printre craterele lunii, care a fost mărită la telescop cam de 53 ori. În parc au fost instalate 4 telescoape de diverse mărimi şi capacităţi, fiecare dintre ele angajând câteva persoane să le regleze şi să-i ghideze pe toţi cei dornici să privească la сer. Cozile spre seara se făceau tot mai mari, unind atât amatori de astronomie, fotografi, jurnalişti, tineri, copii, dar şi câţiva gură-cască ca şi noi, pe care curiozitatea îi mâna de la un telescop la altul. 🙂