Victoria Boţan, jurnalistă și model de viață: „Toleranţa este o monedă rară în Republica Moldova”

Victoria este o fire sociabilă, energică şi creativă, atu-uri pe care le valorifică la maxim în tot ceea ce face. Şi nu face puţine lucruri. Este jurnalistă, blogger, o persoană foarte implicată în activităţi sociale şi culturale. De curând a descoperit un domeniu în care spune că s-a regăsit-drepturile omului şi tot de curând este stagiară la UN Women Moldova. Despre toate astea, Victoria ne povesteşte pe larg, în interviul ce urmează.

“Eşti feminină când te afli în armonie cu tine însăţi … ”

Eşti o fire foarte activă, o profesionistă pasionată de meseria ei şi o persoană implicată civic. Dar înainte de toate, eşti femeie. Vorbeşte-mi despre feminitate. Cum o defineşti şi percepi tu?

Feminitatea este ceva ce vine din interior, din energia pe care o emană femeia prin zâmbet, privire, gesturi și ținută. Ești feminină întâi de toate când te afli în armonie cu tine însăţi, când știi ce îți dorești de la viață și îndeplinești cu succes atribuțiile pe care ți le-ai asumat.

Eşti om de radio şi blogger, persoană implicată în activităţi sociale şi culturale. Vorbeşte-mi câte puţin despre pasiunea pentru radio şi cea pentru scris.

În perioada când eram studentă la Facultatea de Jurnalism a Universităţii de Stat din Moldova mă pasiona foarte mult radioul. Pe vremea aceea am lucrat la câteva posturi de radio private din capitală şi a fost o experienţă foarte frumoasă deoarece am avut parte de un director de aur și niște colegi minunați, care m-au tratat cu răbdare și multă înțelepciune, atunci când am ajuns prima dată la radio și nu aveam experiență în domeniu. Îmi amintesc şi acum cu nostalgie de acea perioadă frumoasă.

Despre radio, blog, fotografie, chitară… (interviu pentru emisiunea „Fii Tînăr”)

Emisiunea „Fii Tînăr”, ediția din 12 septembrie 2014, Teleradio-Moldova

Reporter: Camelia Fliștoc

 

Victoria Boţan – fata de la radio cu aparat de fotografiat

Victoria Boţan, stundentă anul II Master, la jurnalism USM, este o tînără de la care poţi învăţa multe! O cunosc mereu optimistă, cu zâmbetul pe buze, deseori cînd mă întîlnesc cu ea, mereu are treabă undeva: ori la radio, ori la facultate, ori la careva evenimente, că aşa trebuie să fie un jurnalist – în vîltoarea evenimentelor! Pe lîngă activităţile enumerate mai sus, Victoria mai are o pasiune – fotografia. Îi place să surprindă clipa în aparatul foto, să „înregistreze” pe bandă momente şi chipuri! Iată şi dovada!

Victoria, tu eşti îndrăgostită de fotografie. De unde vine această pasiune?

De fapt, nu-mi amintesc exact momentul cînd am spus „Da, asta e! Vreau să fac fotografie!”. Ea a intrat cumva firesc în viaţa mea. La început, am primit cadou de la un prieten un aparat Fujifilm şi am început să fotografiez absolut totul. Cînd am învăţat să fac poze mai calitative, am trecut la alt nivel şi mi-am luat un aparat mai performant. Dar, cît de scumpă nu ar fi aparatura, ea nu face din tine fotograf. Trebuie să fie pasiune în tot ceea ce faci, cunoştinţe în domeniu, dar şi talent.

Ce preferi mai mult să fotografiezi?

Îmi place să fotografiez oameni. Copii, tineri, bătrîn, fiecare vine cu istoria sa şi eu ca fotograf trebuie să-i surprind în imagini nu doar chipul dar şi caracterul, personalitatea, povestea ascunsă în ochi. E un lucru dificil, dar foarte interesant şi creativ.

Această poză am făcut-o pe cînd numai începeam să fotografiez. În reportaj e un copil care aleargă după minge în scuarul Catedralei. Îmi place mult această imagine fiindcă e dinamică şi emană multă lumină, dinanism, libertate. Libertatea copilului constă nu doar în libertatea de a se mişca în joc, dar şi în libertatea de a gîndi, a acţiona. Am observat, cu timpul pierdem ceva din această libertate specifică copiilor. În general, am o slăbiciune aparte pentru pozele alb-negru.

În poză e o rudă de-a mea, pictoriţa Veronica Iftodii, care în acel moment mă picta în atelierul său. Veronica lucra cu atît entuziasm că nici nu observa cum o fotografiam. Astfel, am reuşit să arăt prin imagine atmosfera de lucru a pictorilor. Păcat că poza nu poate reda şi mirosul de vopsele din atelier, un miros tare specific dar şi plăcut. Sincer, aş mai poza încă odată pentru pictură!

În imagine e sora prietenei mele. Era prima şedinţă foto cu o femeie gravidă. Poza redă o aşteptare luminoasă a unei femei care urmează să aducă pe lume o nouă viaţă. Chipul femeii ce aşteaptă un prunc e atît de perfect, aproape divin, încît o asociez cu o madonă.

Fata din imagine e colega mea de facultate. Aici are un chip atît de copilăros, visător şi jucăuş, încît de fiecare dată mă aduce la gîndul cît de important e să păstrăm copilul din noi pe tot parcursul vieţii şi să nu ne ruşinăm nicicînd să-i dăm frîu liber. Viaţa e şi aşa prea scurtă şi trebuie să o trăim colorat.

Faci acum studii la masterat, în jurnalism. De ce anume acest domeniu?

Da, sunt ultimul an la masterat în Jurnalism, USM. Am ales această facultate fiindcă mă reprezintă. Sunt sociabilă, dinamică, îmi place să fiu în centrul oamenilor şi al evenimentelor. Sunt curioasă, îmi place să scriu şi am o sete permanentă de a mă informa. Nu cred că aceste calităţi le-am căpătat la studii, însă cred că anume ele m-au determinat să fac anume această alegere. Cum spuneau profesorii noştri: “Cîţi jurnalişti calcă pragul facultăţii, atîţia şi vor ieşi.” Şi au dreptate, fiindcă facultatea nu crează jurnalişti, ea oferă doar o bază teoretică de la care să ne pornim, doar profesînd poţi deveni specialist.

Te-am auzit şi la radio de cîteva ori! Prin ce te-a cucerit acest segment al mass-media?

Întotdeauna mi-a plăcut radioul. Poate m-au influenţat la un moment dat şi studiile muzicale, fiindcă întîi de toate îmi place să ascult. Ţin minte că în toţi anii de practică eram interesată numai de radio. Mergeam de la un post de radio la altul şi încercam să găsesc ceva util pentru mine. Nu mă ruşinam să bat la uşile posturilor de radio chiar din băncile facultăţii, ştiam că atracţia asta nu e întîmplătoare. Eram atît de pasionată de radio încît eram gata să mă încerc în toate ipostazele. Şi mi-a reuşit! Din anul doi de facultate activez la un post de radio privat din capitală în calitate de prezentatoare de ştiri, dar am lucrat şi ca operator, moderator, un timp chiar am preluat funcţia de director de programe. La radio trebuie să ai ambiţia să încerci de toate şi să nu-ţi fie frică să experimentezi.

Autor: Iuliana Mămăligă

Sursa: Civic.md

Revelion la Radio 7

Muzică, şampanie, dulciuri, mandarine, zâmbete, voci, chipuri dragi şi multă voie bună…  Cred că anume aceste componente bine amestecate au alcătuit emisia de Revelion de la Radio 7.

Ca şi anul trecut, data 31 decembrie pentru Radio 7 a fost una specială. Fiindcă am avut ca invitaţi artişti şi interpreţi autohtoni, care prin muzică şi apariţia sa carismatică ne-au creat o dispoziţie cu adevărat de sărbătoare. Dar, cred fotografiile vor spune mai multe…

Primul nostru invitat a fost Nicu Voicu. El ne-a bucurat cu un frumos colind interpretat la chitară.

Licenţiată în jurnalism

Azi am susţinut cu brio teza mea de licenţă. Am avut emoţii mari înainte să ies în faţa comisiei, însă, în timpul discursului, chiar m-am simţit în largul meu. Mai ales că tema abordată „Interviul-portret radiofonic” e tare apropiată de munca pe care o exercit la radio.

Apropo, recent am reprezentat interesele unei întreprinderi de marketing din MD şi am câştigat din prima licenţa de emisie la CCA (Consiliul Coordonator al Audiovizualului din RM) pentru un post TV muzical şi divertisment. Totuşi, nu în zadar Vlad Madan ne repeta la ore: „Învăţaţi băieţi legislaţia, căci niciodată nu veţi şti când o să vă trebuiască!”. Şi s-a adeverit! Deşi atunci când învăţam Codul Audiovizualului din RM nici prin cap nu mi-a trecut cât de util îmi va fi pe viitor… Cred că acest mini-succes la CCA m-a ajutat să mă afirm atât de uşor şi la susţinerea tezei.

Victoria Boţan: „Toate visele sunt în mâinile noastre, doar să nu ne fie frică să le urmăm”

Fire energică, sociabilă şi creativă, se străduie mereu să spună lucrurilor pe nume, prin intermediul meseriei pe care o practică – jurnalismul.

În acest moment, este redactor şi prezentatoare de ştiri la un post de radio din capitală, face blogging şi fotografie, îi place să călătorească şi să cunoască oameni interesanţi. Motoul ei este: „Toate visele sunt în mâinile noastre, doar să nu ne fie frică să le urmăm”.

27 de etaje pentru interviu (dialog cu Dumitru Crudu)

L-am cunoscut pe Dumitru în incinta Bibliotecii Municipale „B.P. Haşdeu” din capitală. În acea zi urma să particip pentru prima oară la atelierul de scriere creativă „Vlad Ioviţă” care i-a avut ca invitaţi pe scriitorii bălţeni Anatol Moraru şi Virgil Botnaru.

Nu cu mult timp înainte de întîlnirea propriu-zisă, câţiva colegi de-ai mei, citind lucrările pe care le-am postat pe blog, mi-au sugerat: „Vica, tu trebuie să mergi la întâlnirile cu Dumitru Crudu!”. Drept vorbind, la acel moment nu aveam nici cea mai mică idee despre ce fel „întâlniri” e vorba, însă curiozitatea şi setea de a cunoaşte ceva nou şi-au făcut datoria. Am apărut şi eu în atelierul de creaţie literară „Vlad Ioviţă”.

O zi în imagini de la Radio 7

Au trecut cîteva săptămîni de cînd am păşit în noul an, însă nici astăzi nu pot uita emoţiile care m-au cuprins pe 31 decembrie la radio, în ziua cînd am cunoscut atîţi oameni celebri de la noi din ţară.

Primul nostru invitat a fost Pavel Duganov, maestru în arta oratorică de ceremonii şi petreceri, care a cîştigat campionatul mondial la toasturi din capitala Suedei, Stockholm.

A  venit şi solistul formaţiei FurioSnails, Lilian Severin. Eu am lăsat aparatul foto din mînă ca să mă apropii cu emoţii de microfonul de emisie şi să vorbesc cu Lilian. Wow, a fost prima mea ieşire în eter! 😉

Top 10 realizări pentru 2011

Iată şi noul an a intrat în drepturile sale – Anul 2012!!! Prieteni, cred că se cuvine să întîmpinăm noul an atît cu şampanie, dulciuri şi mandarine, dar şi cu amintiri frumoase. Propun să ne amintim împreună ce lucruri ne-au marcat în 2011. Iată doar cîteva dintre bucuriile mai mari sau mai mici de care îmi aduc aminte şi acum cu nostalgie:

–         Anul trecut am zburat pentru prima oară cu avionul, ţin minte cu cîtă plăcere ascultam în nori piesa „Avionul” de Alternosfera şi Zemfira  „До свиданья, мой любимый город „;

–          De mulţi ani nu văzuserăm marea, ca anul trecut s-o văd chiar de trei ori din 3 ţări diferite;

–          Mi-a rămas în minte călătoria în Lituania pe care nu cred că o s-o uit vreodată, căci a fost o experienţă de neuitat, un schimb intercultural între şase ţări (Republica Moldova, Armenia, Olanda, Italia, Azerbaijan şi Lituania);