Interviu cu regizorul rus Roman Viktiuk

Celebrul regizor rus Roman Viktiuk, tot el şi fondatorul teatrului ce îi poartă numele, a revenit recent în Chişinău. Sosirea lui m-a bucurat nespus de mult, fiindcă de la premiera spectacolului „Cameristele” din 2010, am aşteptat cu nerăbdare reîntoarcerea maestrului în ţară. Acest spectacol e cartea de vizită a teatrului Viktiuk. Cu el actorii au avut turneu în peste 30 de ţări şi mereu a adunat săli arhipline.

În ediţia din acest an a festivalului „BITEI”, teatrul lui Viktiuk a prezentat aşa lucrări ca „Salomeea” de Oscar Wilde şi „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov.

După premiera spectacolului „Salomeea” în Chişinău, am realizat un dialog cu renumitul regizor Roman Viktiuk.

Alexandru Pleşca: “Am luptat tot timpul să fiu cel mai bun!”

Este actor de comedie şi apariţia lui în scenă stârneşte de regulă zâmbet.

La fel de caldă şi plină de emoţii pozitive a fost apariţia lui  în studioul radio, unde l-am cunoscut mai bine pe carismaticul actor Alexandru Pleşca şi am realizat cu el un dialog.

Valeriu Jereghi: “Am creat filmul Arrivederci în 12 zile şi 60 de ani”

Doi copii rămaşi fără grija părintească: un băiat de 7 ani creşte sora lui mai mică. El este şi cap de familie şi gospodină. E un destin tragic al unui baieţel. Pe lîngă toate responsabilităţile  pe care le are, copilul mai este şi elev în clasa I. La întrebarea învăţătoarei unde îi este mama zice ca e plecată la Italia, indicînd pe hartă cu degetul ţara… Regizorul moldovean Valeriu Jereghi a creat filmul „Arrivederci” sub impresia unei istorii reale despre doi copii rămaşi singuri acasă de Paşti, care în doi au copt un cozonac.

Recent, vizionarea filmului „Arrivederci” a fost posibilă într-un format absolut nou. Acesta a fost proiectat pe ecranele unui club de noapte din capitală şi asta datorită insistenţei unui grup de iniţiativă din facebook în frunte cu organizatorul Dumitru Petrenco, care a propus regizorului de a uni ceea ce la prima vedere pare diametral opus – proiecţia filmului alb-negru care dezvoltă o problemă acută a societăţii şi cultura underground. Pînă la urmă ideea a fost acceptată şi acest „protest antisistem” s-a dovedit a fi unul reuşit, ca dovadă fiind sala clubului arhiplină.