Este actor de comedie şi apariţia lui în scenă stârneşte de regulă zâmbet.
La fel de caldă şi plină de emoţii pozitive a fost apariţia lui în studioul radio, unde l-am cunoscut mai bine pe carismaticul actor Alexandru Pleşca şi am realizat cu el un dialog.
Frapată de umorul, ţinuta scenică şi talentul acestuia, am hotărât să-l descoper mai bine pe Alexandru şi să întredeschid culisele pentru toţi cei care au avut ocazia să-l admire pe scena Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” sau în proiectele independente precum sunt spectacolele: „Am ce am cu poliţiştii”, „Bash” de Neil La Butte şi „Nekrotitanium” pentru care a fost nominalizat în martie curent drept cel mai bun actor al anului…
Am privit împreună cu Alexandru câteva scurtmetraje, am râs cu poftă, am mâncat mandarine şi desigur am vorbit despre arta teatrală din Moldova şi cât de complicat e unui tânăr actor să se afirme în scenă. Audiţie plăcută! 😉
Iată şi câteva filmuleţe în care a evoluat Alexandru Pleşca:
Despre Arta în Moldova
The box (Cutia)
Super interviul, mi-a ridicat dispozitia 🙂 UN tinar energic si cu simtul umorului… teatrul din Moldova are viitor 🙂
Daaa! Şi viitorul e în mîinile noastre! 😀
Bravo si succese!
Mulţumesc mult! 😉
Draga Victoria, ai avut inspiratia sa inviti un tinar actor cult si extrem de interesant ca personalitate. Pe tot parcursul interviului am fost captivata de subiectul discutiei si mi-a trezit interes absolut tot ce a rostit. Cred ca pe linga cele spuse de Alexandru Plesca se remarca munca asidua pe care ai depus-o in timpul pregatirii materialului. Astept cu nerbadare materiale noi.
Mulţumesc dragă Diana pentru apreciere! 😀
dupa ce a aparut spotul: „Despre arta in Moldova”, chiar imi era interesant sa aflu mai multe despre el
merci Victoria pentru efortul tau, ai facut o treaba super, ca deobicei 😉
🙂
BRAVO !!!Victoria , un lucru bine facut ca deobicei !!!!!!!!!bafta in continuare
Multumesc Vica! 😉
Bravo, Victorita! Fa interviurile mai lungi ca-s interesante! Succes!
mulţumesc! poate cu timpul voi şi filma interviurile, voi vedea 🙂
Pingback: Nekrotitanium sau perezagruska creierilor… | Cu ochii în patru…